stâlpușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STÂLPUȘÓR,stâlpușori, s. m. Stâlpișor. – Stâlp + suf. -ușor.
stâlpușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stâlpușór s. m., pl. stâlpușóri
stâlpușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STÂLPUȘÓR,stâlpușori, s. m. Stâlpișor. — Stâlp + suf. -ușor.