sturzuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STURZULÉȚ,sturzuleți, s. m. Sturzișor. – Sturz + suf. -uleț.
sturzuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sturzuléț s. m., pl. sturzuléți
sturzuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STURZULÉȚ,sturzuleți, s. m. Sturzișor. — Sturz + suf. -uleț.