sturzoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STURZOÁICĂ, sturzoaice, s. f. (Rar) Femela sturzului. –
Sturz +
suf. -oaică.sturzoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sturzoáică (rar)
s. f.,
g.-d. art. sturzoáicei; pl. sturzoáicesturzoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STURZOÁICĂ, sturzoaice, s. f. (Rar) Femela sturzului. —
Sturz +
suf. -oaică.