sturzișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STURZIȘÓR,sturzișori, s. m. Diminutiv al lui sturz; sturzuleț. – Sturz + suf. -ișor.
sturzișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sturzișór s. m., pl. sturzișóri
sturzișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STURZIȘÓR,sturzișori, s. m. Diminutiv al lui sturz; sturzuleț. — Sturz + suf. -ișor.