stufos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUFÓS, -OÁSĂ, stufoși, -oase, adj. (Despre arbori) Cu frunze multe și dese; (despre păduri) care are arbori cu frunze multe și dese; (despre umbra arborilor) nepătruns, adânc. ♦
Fig. (Despre barbă, mustăți) Cu păr mult și des. –
Stuf +
suf. -os (cu unele sensuri după
tufos).stufos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stufós adj. m.,
pl. stufóși; f. stufoásă, pl. stufoásestufos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stufos a.
1. plin de stuf:
păduri stufoase; 2. cu crăci multe:
pom stufos; 3. des, îndesat:
ochii săi sub gene albe și stufoase BOL.
stufos (Dicționaru limbii românești, 1939)stufós, V.
tufos.stufos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUFÓS, -OÁSĂ, stufoși, -oase, adj. (Despre arbori) Cu frunze sau cu ramuri multe și dese; (despre păduri) care are arbori cu frunze sau cu ramuri multe și dese; (despre umbra arborilor) nepătruns, adânc. ♦
Fig. (Despre barbă, mustăți) Cu păr mult și des. —
Stuf +
suf. -os (cu unele sensuri după
tufos).