studia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUDIÁ, studiéz, vb. I.
1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța.
2. Tranz.,
refl. și
refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta.
3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [
Pr.:
-di-a] – Din
it. studiare.studia (Dicționar de neologisme, 1986)STUDIÁ vb. I. tr. 1. A se ocupa de cercetare; a învăța.
2. A analiza, a cerceta. ♦
tr., refl. A (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. [Pron.
-di-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < it.
studiare].
studia (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUDIÁ vb. I. tr. 1. a se ocupa cu munca de cercetare; a învăța. 2. a analiza, a cerceta. II. tr., refl. a (se) observa, a (se) cerceta cu atenție. (< it.
studiare)
studia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)studiá (-iéz, -át), vb. – A cerceta, a observa.
It. studiare. –
Der. studiu, s. n., din
lat. studium, dublet al lui
studio, s. n. (cabinet, mică locuință independentă), din
it. studio; studios, adj., din
fr. studieux; student, s. m., din
it. studente; studentă, s. f.;
studențesc, adj. (de student);
studențime, s. f. (mulțime de studenți).
studia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)studia, studiez v. t., v. i. a consuma băuturi alcoolice.
studia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)studiá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
studiáză, 1
pl. studiém (-di-em); conj. prez. 3
să studiéze; ger. studiínd (-di-ind)studia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUDIÁ, studiez, vb. I.
1. Tranz. A depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța.
2. Tranz.,
refl. și
refl. recipr. A (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta.
3. Refl. A-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva. [
Pr.: -di-a] — Din
it. studiare.studià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)studià v.
1. a se deda studiului;
2. a căuta să știe: a studia muzica;
3. fig. a observa cu atențiune:
a studia pasiunile omenești; 4. a învăța pe din afară:
a-și studia lecțiunea.