studențime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUDENȚÍME s. f. Totalitatea studenților; mulțime de studenți. –
Student +
suf. -ime.studențime (Dicționar de neologisme, 1986)STUDENȚÍME s.f. Totalitatea studenților; mulțime de studenți. [<
student (pl.
studenți) +
-ime].
studențime (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUDENȚÍME s. f. totalitatea studenților; mulțime de studenți. (< student + – ime)
studențime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)studențíme s. f.,
g.-d. art. studențímiistudențime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)studențime f. studenții din școalele înalte.
studențime (Dicționaru limbii românești, 1939)*studențíme f. (d.
student). Totalitatea studenților.
studențime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUDENȚÍME s. f. Totalitatea studenților; mulțime de studenți. —
Student +
suf. -
ime.