studențesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUDENȚÉSC, -EÁSCĂ, studențești, adj. Care aparține studenților, privitor la studenți, specific studenților. –
Student +
suf. -esc.studențesc (Dicționar de neologisme, 1986)STUDENȚÉSC, -EÁSCĂ adj. De student, al studenților. [Cf. it.
studentesco].
studențesc (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUDENȚÉSC, -EÁSCĂ adj. de student, al studenților. (după it.
studentesco)
studențesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)studențésc adj. m.,
f. studențeáscă; pl. m. și
f. studențéștistudențesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)studențesc a. ce ține de studenți:
apucături studențești.studențesc (Dicționaru limbii românești, 1939)*studențésc, -eáscă adj. (A student). De student:
viata studențească.studențesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUDENȚÉSC, -EÁSCĂ, studențești,
adj. Care aparține studenților, privitor la studenți, specific studenților. —
Student +
suf. -
esc.