student (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUDÉNT, -Ă, studenți, -te s. m. și
f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. – Din
it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.student (Dicționar de neologisme, 1986)STUDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care urmează cursurile unei facultăți sau ale unui institut de învățământ superior. [< germ.
Student, cf. it.
studente].
student (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUDÉNT, -Ă s. m. f. cel care urmează cursurile unei instituții de învățământ superior. (< germ.
Student, it.
studente, lat.
studens)
student (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)studént s. m.,
pl. studénțistudent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)student m. cel ce urmează cursurile unei școale superioare:
student in litere, în medicină.student (Dicționaru limbii românești, 1939)*studént, -ă s. (lat.
studens, fr.
étudiant). Elev de universitate. V.
diac.student (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUDÉNT, -Ă, studenți, -te, s. m. și
f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. — Din
it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.