studeniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase, cu flori albe, cu fructul o capsulă
(Arenaria serpylligfolia). 2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze liniare și flori verzui
(Scleranthus uncinatus). – Din
bg.,
scr. studenica.studeniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stúdeniță (-țe), s. f. –
1. Scorbut. –
2. Plante (Arenaria serpyllifolia, Scleranthus uncinatus, Chenopodium botrys).
Sb. studenica „frig”,
cf. bg. studenio „sopîrlă alpină”, din
sl. studenĭ „frig” (Cihac, II, 378).
Tudeliță, s. f. (floarea-reginei, Gnaphalium leontopodium) trebuie să fie același cuvînt.
studeniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stúdeniță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. stúdeniței; pl. stúdenițestudeniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)studeniță f. Mold.
1. boală de gingii;
2. mică plantă cu florile albe (
Arenaria serpyllifoia). [Tras din slav. STUDENĬ, frig].
studeniță (Dicționaru limbii românești, 1939)stúdeniță f., pl.
e (sîrb. bg.
studenica, frig și nume de plante, d. vsl.
studenŭ, rece. student, frig). Gingivită. O buruiană înrudită cu cariofileele (
grenaria serpyltifotia). Altă buruĭană înrudită cu precedenta (scleranthus uncinatus
). O buruĭană chenopodĭacee (chenopodium
) numită și tămîiță.
studeniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. (
Pop.)
1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase, cu flori albe, cu fructul o capsulă (
Arenaria serpylligfolia).
2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze liniare și flori verzui (
Scleranthus uncinatus). — Din
bg.,
sb. studenica.