studeniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase, cu flori albe, cu fructul o capsulă
(Arenaria serpylligfolia). 2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze liniare și flori verzui
(Scleranthus uncinatus). – Din
bg.,
scr. studenica.