stucatură - explicat in DEX

stucatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor) executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din it. stuccatura.

stucatură (Dicționar de neologisme, 1986)
STUCATÚRĂ s.f. Ornamentație realizată în relief din stuc în interiorul clădirilor. [Var. ștucatură s.f. / < it. stuccatura].

stucatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STUCATÚRĂ s. g. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor. (< it. stuccatura)

stucatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stucatúră s. f., g.-d. art. stucatúrii; pl. stucatúri

stucatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stucatură f. ornament de stuc.

stucatură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stucatúră f., pl. ĭ (it. stuccatura). Lucrare (tencuĭală, ornament) de stuc.

stucatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. — Din it. stuccatura.