stucatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor) executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din
it. stuccatura.stucatură (Dicționar de neologisme, 1986)STUCATÚRĂ s.f. Ornamentație realizată în relief din stuc în interiorul clădirilor. [Var.
ștucatură s.f. / < it.
stuccatura].
stucatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUCATÚRĂ s. g. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor. (< it.
stuccatura)
stucatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stucatúră s. f.,
g.-d. art. stucatúrii; pl. stucatúristucatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stucatură f. ornament de stuc.
stucatură (Dicționaru limbii românești, 1939)*stucatúră f., pl.
ĭ (it.
stuccatura). Lucrare (tencuĭală, ornament) de stuc.
stucatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. — Din
it. stuccatura.