stucator - explicat in DEX

stucator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore, fr. stucateur.

stucator (Dicționar de neologisme, 1986)
STUCATÓR s.m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Cf. fr. stucateur].

stucator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur)

stucator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stucatór s. m., pl. stucatóri

stucator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stucatór m. (it. stuccatore). Lucrător care face stucaturĭ.

stucator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] — Din it. stucatore, fr. stucateur.