stucat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUCÁT, -Ă, stucați, -te, adj. (Rar) Lucrat din stuc, împodobit cu stucaturi. [
Var.: (
înv.)
ștucát, -ă adj.] – Din
it. stuccato.stucat (Dicționar de neologisme, 1986)STUCÁT, -Ă adj. (
Rar) Lucrat din stuc, ornat cu stucaturi. [< it.
stuccato].
stucat (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUCÁT, -Ă adj. lucrat din stuc, ornat cu stucaturi. (< it.
stuccato)
stucat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stucát (rar)
adj. m.,
pl. stucáți; f. stucátă, pl. stucátestucat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUCÁT, -Ă, stucați, -te, adj. (Rar) Lucrat din stuc, împodobit cu stucaturi. [
Var.: (
înv.)
ștucát, -ă, adj.] — Din
it. stuccato.