stuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei.
2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [
Var.: (
înv.)
ștuc s. n.] – Din
it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.stuc (Dicționar de neologisme, 1986)STUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire devine asemănător marmurii. [Var.
ștuc s.n. / cf. it.
stucco, fr.
stuc].
stuc (Marele dicționar de neologisme, 2000)STUC s. n. mortar de ipsos cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire imită marmura. (< it.
stucco, germ.
Stuck, fr.
stuc)
stuc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stuc (-curi), s. n. – Material folosit în decorații arhitectonice; decorație arhitectonică. –
Var. ștuc, și
der. Fr. stuc. –
Der. stuca, vb. (a orna cu stuc);
stucatură, s. f., din
it. stuccatura. –
Var. din
germ. Stuck (Borcea 213).
stuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stuc s. n.stuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stuc n. tencueală de ghips ce imitează marmura.
stuc (Dicționaru limbii românești, 1939)*stuc n., pl.
urĭ (it.
stucco). Un fel de tencuĭală (compusă de obiceĭ din var stins
și din praf de marmură și cretă) care imitează marmura.
stuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei.
2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [
Var.: (
înv.)
ștuc s. n.] — Din
it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.