străvechĭ - explicat in DEX

străvechi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține antichității sau preistoriei. – Stră- + vechi.

străvechi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
străvéchi adj. m., f. străvéche, art. străvéchea, g.-d. art. străvéchii; pl. m. și f. străvéchi, art. m. străvéchii

străvechi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține Antichității sau preistoriei. — Pref. stră- + vechi.

străvechĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
străvéchĭ, -che adj. (stră- și vechĭ). Foarte vechĭ, de secule și mileniĭ: timpurĭ străvechĭ.