străvechi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat.
2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține antichității sau preistoriei. –
Stră- +
vechi.străvechi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străvéchi adj. m.,
f. străvéche, art. străvéchea, g.-d. art. străvéchii; pl. m. și
f. străvéchi, art. m. străvéchiistrăvechi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat.
2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține Antichității sau preistoriei. —
Pref. stră- +
vechi.străvechĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)străvéchĭ, -che adj. (
stră- și
vechĭ). Foarte vechĭ, de secule și mileniĭ:
timpurĭ străvechĭ.