străpungător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂPUNGĂTÓR, -OÁRE, străpungători, -oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredelește; sfredelitor. –
Străpunge +
suf. -ător.străpungător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străpungătór adj. m.,
pl. străpungătóri; f. sg. și
pl. străpungătoárestrăpungător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂPUNGĂTÓR, -OÁRE, străpungători, -oare, adj. Care străpunge sau dă impresia că străpunge, sfredelește; sfredelitor. —
Străpunge +
suf. -
ător.