străjac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂJÁC, străjace, s. n. (
Reg.) Saltea (de paie). – Din
germ. Strohsack.străjac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străjác (
reg.)
s. n.,
pl. străjácestrăjac (Dicționaru limbii românești, 1939)străjác n., pl.
e (germ.
stroh-sak, „sac de paie”. V.
stroh).
Trans. Mindir.
străjac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂJÁC, străjace, s. n. (
Reg.) Saltea (de paie). — Din
germ. Strohsack.