străduială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRĂDUIÁLĂ,străduieli, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -eală.
străduială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) străduiálă (rar) s. f., g.-d. art. străduiélii; pl. străduiéli
străduĭală(Dicționaru limbii românești, 1939) străduĭálă și strădănuĭálă f., pl. ĭelĭ, și străduínță și strădănuínță f., pl. e (d. a se străd[ăn]ui). Rar. Strădanie.