străchioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRĂCHIOÁRĂ,străchioare, s. f. Străchinuță. [Pr. -chi-oa-] – Strachină + suf. -ioară.
străchioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) străchioáră (pop.) (-chi-oa-) s. f., g.-d. art. străchioárei; pl. străchioáre
străchioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRĂCHIOÁRĂ,străchioare, s. f. (Pop.) Străchinuță. [Pr. -chi-oa-] — Strachină + suf. -ioară.