străchinuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRĂCHINÚȚĂ,străchinuțe, s. f. Diminutiv al lui strachină; străchioară. – Strachină + suf. -uță.
străchinuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) străchinúță s. f., g.-d. art. străchinúței; pl. străchinúțe
străchinuță(Dicționaru limbii românești, 1939) străchinúță saŭ străchioáră f. pl. e. Strachină mică, scafă.
străchinuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRĂCHINÚȚĂ,străchinuțe, s. f. Diminutiv al lui strachină; străchioară. — Strachină + suf. -uță.