străchinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂCHINÁR, străchinari, s. m. Meseriaș care face străchini. –
Strachină +
suf. -ar.străchinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străchinár s. m.,
pl. străchináristrăchinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂCHINÁR, străchinari, s. m. Meseriaș care face străchini. —
Strachină +
suf. -
ar.