strânsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare.
2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (
Înv.) Caznă, chin, suferință.
3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime.
II. 1. (
Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate.
2. (
Înv.) Colecție. –
Strâns2 +
suf. -oare.strânsoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strânsoáre s. f.,
g.-d. art. strânsórii; pl. strânsóristrânsoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strânsoare f.
1. strângere:
strânsoare de mână; 2. recoltă;
3. colică la prunci.
strânsoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare.
2. Fig. îngrădire, constrângere. ♦ (
înv.) Caznă, chin, suferință.
3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime.
II. 1. (
Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate.
2. (
înv.) Colecție. —
Strâns2 +
suf. -
oare.