struț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii
(Struthio camelus). ◊
Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din
it. struzzo.struț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUȚ2, struțuri, s. n. (
Reg.) Buchet de flori. – Din
struț1 (cu sensul după
germ. Strauss „struț
1” și „buchet”).
struț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)struț, strúțuri, s.n. (reg.)
1. carabină mică; struțac.
2. buchet (de flori).
struț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). –
Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în
megl. (Capidan, 278), și în
rom. prin
it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm
sec. XVIII,
struțocamil, s. m. (struț), din
gr. στρουθοϰάμηλος.
struț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)struț (struțuri), s. n. – (
Trans.) Buchet.
Germ. Strauss (Candrea). –
Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi).
struț (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet„.
struț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)struț1 (pasăre)
s. m.,
pl. struțistruț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)struț2 (
reg.) (buchet de flori)
s. n.,
pl. strúțuristruț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (
Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].
struț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS].