strup - explicat in DEX

strup
STRUP s. n. (Tehn.) (Reg.) Cruce. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche]

strup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUP, strupuri, s. n. Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.

strup (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
strup², strupi, s.m. (reg.) crustă a ranei.

strup (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
strup (-puri), s. n. – 1. Frînghie. – 2. Curea de ham. – Mr. strop „prăjină”. Lat. struppus, stroppus (Pascu, I, 162; Candrea, cf. REW 8321), poate indirect pentru rom.

strup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strup (reg.) s. n., pl. strúpuri

strup (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strup n. cureaua hamului. [Origină necunoscută].

strup (Dicționaru limbii românești, 1939)
strup n., pl. urĭ (lat. struppus, stroppus, cureaŭa vîsleĭ, d. vgr. stróphos, de unde vine și engl. stropp și fr. étrope). Unde? Cureaŭa vîsleĭ, cujbă, salamastră.

strup (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRUP, strupuri, s. n. (Reg.) Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. — Lat. struppus.