strunjire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRUNJÍRE,strunjiri, s. f. Acțiunea de a strunji și rezultatul ei. – V. strunji.
strunjire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strunjíre s. f., g.-d. art. strunjírii; pl. strunjíri
strunjire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRUNJÍRE,strunjiri, s. f. Acțiunea de a strunji și rezultatul ei. — V. strunji.