struni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUNÍ, strunesc, vb. IV.
Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦
Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna.
2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din
strună.