strungărie - explicat in DEX

strungărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUNGĂRÍE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul¹. – Strungar¹ + suf. -ie.

strungărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUNGĂRÍE² s. f. Ocupația strungarului². – Strungar² + suf. -ie.

strungărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strungăríe s. f., art. strungăría, g.-d. art. strungăríei; (ateliere) pl. strungăríi, art. strungăríile

strungărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strungărie f. 1. meserie de strungar; 2. atelierul strungarului.

strungărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
strungăríe f. (d. strugar). Est. Meseria saŭ atelieru strugaruluĭ. – În vest strungărie.

strungărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
strungăríe, V. strugărie.

strungărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRUNGĂRÍE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier sau secție industrială unde se prelucrează piesele cu ajutorul strungului. — Strungar¹ + suf. -ie.

strungărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRUNGĂRÍE² s. f. Ocupația strungarului². — Strungar² + suf. -ie.