strungăreață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUNGĂREÁȚĂ, strungărețe, s. f. 1. Spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă (
2).
2. Găleată în care se mulg oile (la stână). –
Strungă +
suf. -ăreață.