strungări(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRUNGĂRÍ,strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. -ări.
strungări(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strungărí(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungărésc, imperf. 3 sg. strungăreá; conj. prez. 3 să strungăreáscă
strungări(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRUNGĂRÍ,strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. — Strungar1 + suf. -ări.