strungăreață - explicat in DEX

strungăreață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUNGĂREÁȚĂ, strungărețe, s. f. 1. Spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă (2). 2. Găleată în care se mulg oile (la stână). – Strungă + suf. -ăreață.

strungăreață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strungăreáță s. f., g.-d. art. strungăréței; pl. strungăréțe

strungăreață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strungăreață f. 1. găleată mare (cam de zece litri); 2. scobitură pe dinții calului ce se șterge cu încetul prin rosătură: dinții cei de sus cu strungăreață la mijloc CAR. [Lit. găleată de strungă; pentru sensul 2, cf. sinonimul mursă].

strungăreață (Dicționaru limbii românești, 1939)
strungăreáță f., pl. ețe (d. strungă). Strungă, distanta dintre dințiĭ incizivĭ de sus la uniĭ oamenĭ: a avea strungăreață, cu dințiĭ în strungăreață. Găleată de vre-o zece litrĭ întrebuințată la stînă. V. știrbătură.

strungăreață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRUNGĂREÁȚĂ, strungărețe, s. f. 1. Spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior¹; strungă (2). 2. Găleată în care se mulg oile (la stână). — Strungă + suf. -ăreață.