struni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUNÍ, strunesc, vb. IV.
Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦
Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna.
2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din
strună.struni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)struní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. strunésc, imperf. 3
sg. struneá; conj. prez. 3
să struneáscăstruni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRUNÍ, strunesc, vb. IV.
Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦
Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna.
2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. — Din
strună.strunì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strunì v. Mold.
1. a înstruna;
2 a strânge frâul:
a struni calul CR.;
3. fig. a înfrâna;
4. a lega țeapăn carul. [V.
strună].