strujniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STRÚJNIȚĂ, strujnițe, s. f. (
Reg.)
1. Rindea.
2. Strung. –
Sb. stružnica.strujniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strujniță f. strugul rotarului.
strujniță (Dicționaru limbii românești, 1939)strújniță, pl.
e (nsl.
stružnica, „perie de hornar”, sîrb. „scăunoaĭe”). Cuțitoaĭe (Dos.). Un fel de strung al rotaruluĭ. V.
răzuș.