strujitură - explicat in DEX

strujitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.

strujitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit.

strujitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strujitúră (pop.) s. f., g.-d. art. strujitúrii; pl. strujitúri

strujitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
strujitúră f., pl. ĭ. Lucru strujit. Surcele căzute de la strug.

strujitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. (Pop.) Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. — Struji + suf. -tură.