strujire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRUJÍRE,strujiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a struji; strujit. – V. struji.
strujire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strujíre (reg.) s. f., g.-d. art. strujírii; pl. strujíri
strujire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRUJÍRE,strujiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a struji; strujit. — V. struji.