strujea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
strujeá, strujéle, s.f. (reg.) 1. bucată subțire tăiată sau ruptă din ceva; felie subțire de pâine; scrijea. 2. așchie de lemn, talaș, geluitură, șpan.
strujea (Dicționaru limbii românești, 1939)
strujeá f., pl. ele. (d. a struji). Vest. Surcică din lovitura toporului orĭ securiĭ.