strujan - explicat in DEX

strujan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUJÁN, strujeni, s. m. Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. – Struji + suf. -an.

strujan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
struján, strujéni, s.m. (reg.) 1. tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. 2. buruiană mare. 3. cotor de mătură uzată. 4. frunza verde a cepii.

strujan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
struján s. m., pl. strujéni

strujan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strujan m. Mold. cocean al firului de porumb: părul său se lasă ca pe strujanul verde un caier de mătasă AL. [Tras din slovean STRUG, cotor].

strujan (Dicționaru limbii românești, 1939)
struján (Mold.) și turján (Trans.) m. (ung. torzs, torzsa, strujan; törzs, trunchĭ). Cotor de popușoĭ: o colibă de strujenĭ (pl. în -enĭ, după cocean, -enĭ ș. a.). – În Trans. și tujlean și tuleŭ, în Mold. nord hluj, hlujan și cĭoclej, în sud cĭocan, în Munt. cocean.

strujan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRUJÁN, strujeni, s. m. Tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții. — Struji + suf. -an.