strugurel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRUGURÉL,strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.
strugurel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii
strugurel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRUGURÉL,strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. — Strugure + suf. -el.