struguraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (
1).
2. (
Bot.;
reg.; la
pl.)
Coacăze.
3. (
Bot.;
reg.) Rușuliță. –
Strugure +
suf. -aș.struguraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)struguráș s. m.,
pl. struguráșistruguraș (Dicționaru limbii românești, 1939)struguráș m. și
strugurél m., pl.
eĭ. Strugure mic (de ex., de coacăze).
struguraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRUGURÁȘ, strugurași, s. m. 1. Strugurel (
1).
2. (
Bot.;
reg.; la
pl.) Coacăze.
3. (
Bot.;
reg.) Rușuliță. —
Strugure +
suf. -
aș.