structural (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUCTURÁL, -Ă, structurali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care aparține structurii, privitor la structură; care formează o structură.
2. (
Chim.; în sintagma)
Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor ei în moleculă. – Din
fr. structural.structural (Dicționar de neologisme, 1986)STRUCTURÁL, -Ă adj. 1. Privitor la structură, de structură, al structurii.
2. Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor din moleculă. [Cf. fr.
structural].
structural (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRUCTURÁL, -Ă adj. referitor la structură, care formează o structură. (< fr.
structural)
structural (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)structurál adj. m.,
pl. structuráli; f. structurálă, pl. structurálestructural (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRUCTURÁL, -Ă, structurali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care aparține structurii, privitor la structură; care formează o structură.
2. (
Chim.; în sintagma)
Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor ei în moleculă. — Din
fr. structural.