structura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRUCTURÁ, structurez, vb. I.
Tranz. A organiza ceva, a da o anumită structură. – Din
fr. structurer.structura (Dicționar de neologisme, 1986)STRUCTURÁ vb. I. tr. A da o (nouă) structură, a organiza. [< fr.
structurer].
structura (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRUCTURÁ vb. tr. a da o structură, a organiza. (< fr.
structurer)
structura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)structurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
structureázăstructura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRUCTURÁ, structurez, vb. I.
Tranz. A organiza ceva, a da o anumită structură. — Din
fr. structurer.