struț - explicat in DEX

struț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUȚ¹, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.

struț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRUȚ², struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț¹ (cu sensul după germ. Strauss „struț¹” și „buchet”).

struț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
struț, strúțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori).

struț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.

struț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi).

struț (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet„.

struț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
struț¹ (pasăre) s. m., pl. struți

struț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
struț² (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. strúțuri

struț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].

struț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS].