stropșitură - explicat in DEX

stropșitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STROPȘITÚRĂ, stropșituri, s. f. (Pop. și fam.) Stropșire, poceală, schimonoseală, stâlceală; (concr.) ceea ce a fost stropșit. – Stropși + suf. -tură.

stropșitură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
stropșitură, stropșituri s. f. (pop.) 1. poceală 2. persoană urâtă / diformă

stropșitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stropșitúră (pop.) s. f., g.-d. art. stropșitúrii; pl. stropșitúri

stropșitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stropșitură f. Mold. epilepsie.

stropșitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
stropșitúră f., pl. ĭ. Lucru saŭ om stropșit: o stropșitură de poezie, de om. Epilepsie.

stropșitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STROPȘITÚRĂ, stropșituri, s. f. (Pop. și fam.) Stropșire, poceală, schimonoseală, stâlceală; (concr.) ceea ce a fost stropșit. — Stropși + suf. -tură.