stropì - explicat in DEX

stropi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. și refl. recipr. A (se) uda (ușor, superficial) prin împroșcare, a (se) umezi ușor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ◊ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – Cf. sl. kropiti.

stropi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire).

stropi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
stropi, stropesc v. t. (er.) a ejacula.

stropi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stropí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropésc, imperf. 3 sg. stropeá; conj. prez. 3 să stropeáscă

stropì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stropì v. a uda aruncând stropi.

stropi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. și refl. recipr. A (se) uda (ușor, superficial) prin împroșcare, a (se) umezi ușor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ◊ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici; a se păta. — Cf. sl. kropiti.