stropuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STROPULÉȚ,stropuleți, s. m. Diminutiv al lui strop; stropușor. – Strop + suf. -uleț.
stropuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stropuléț s. m., pl. stropuléți
stropuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STROPULÉȚ,stropuleți, s. m. Diminutiv al lui strop; stropușor. — Strop + suf. -uleț.