stropușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STROPUȘÓR,stropușori, s. m. Stropuleț. – Strop + suf. -ușor.
stropușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stropușór s. m., pl. stropușóri
stropușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STROPUȘÓR,stropușori, s. m. Stropuleț. — Strop + suf. -ușor.