stropoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPOLÍ, stropolesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. (
Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. – Din
bg. tropolja, scr. štropotati.stropoli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stropolí (-lésc, -ít), vb. – A se ocupa cu ceva, a roboti. –
Var. stroboli. Creație expresivă, după cum o indică
suf. -
li; legătură cu
bg. tropolja „a tropăi” (Candrea) nu este convingătoare. –
Der. stropoleală, s. f. (roboteală prin jurul casei). Aceleiași rădăcini trebuie să-i aparțină
ștropși (
var. Trans. strocși),
vb. (a călca, în picioare, a turti, a stîlci; a pisa, a deforma; a strica, a distruge;
refl., a certa, a dojeni), fără îndoială în loc de *
tropoși (după Cihac, II, 422 și Candrea, din
sl. sŭtrašiti „a călca în picioare”,
bg. strošvam „a mărunți”);
stropșală (
var. stropșitură),
s. f. (strivire; ceartă).
stropoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stropolí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stropolésc, imperf. 3
sg. stropoleá; conj. prez. 3
să stropoleáscăstropoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPOLÍ, stropolesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. (
Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. — Din
bg. tropolja, sb. štropotati.stropolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stropolì v. a strânge puțin, a pregăti în grabă:
se puse a stropoli de nuntă POP. [Derivat din strop: lit. a strânge picătură cu picătură].