stropoleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPOLEÁLĂ, stropoleli, s. f. (
Reg.) Faptul de
a stropoli; roboteală. –
Stropoli +
suf. -eală.stropoleală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stropoleálă2,
stropoléli, s.f. (reg.) mustrare, certare.
stropoleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stropoleálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. stropolélii; pl. stropolélistropoleală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPOLEÁLĂ, stropoleli, s. f. (
Reg.) Faptul de a stropoli; roboteală. —
Stropoli +
suf. -eală.